Mihai Razvan Ungureanu

“În perioada studiilor efectuate la Liceul de matematică-fizică "Costache Negruzzi" din Iasi (pe care l-a absolvit ca sef de promotie în anul 1987), din 1985 si până la Revolutia din 1989 a fost membru supleant în Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. În anul 1988, a devenit student la Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universitătii "Al. I. Cuza" din Iasi.
Presa a scris, ulterior, ca în timpul evenimentelor de la Iasi, din 14 decembrie 1989, a monitorizat studentii care aruncau manifeste în încercarea declansării unei revolte anticomuniste în cămine. În perioada in care a fost student, a detinut pozitiile de membru al Senatului Universitătii "Al. I. Cuza" din Iasi (1990-1992) si de secretar executiv al Asociatiei Internationale a Studentilor în Istorie, Budapesta - Bruxelles (1990-1993). Mihai-Răzvan Ungureanu a absolvit în anul 1992 Facultatea de Istorie-Filosofie din cadrul Universitătii "Al.I. Cuza" din Iasi.
În anul 1993 a sustinut masteratul în Studii Ebraice la Oxford Centre for Hebrew and Jewish Studies din cadrul Universitătii Oxford, iar la 27 martie 2004 a obtinut doctoratul în istorie modernă la Facultatea de Istorie a Universitătii "Al. I. Cuza" din Iasi, cu o teză cu tema “Convertire si integrare în societatea românească la începutul epocii moderne", avându-l ca îndrumător stiintific pe acad. prof. dr. Alexandru Zub.
Cariera diplomatica si activitatea stiintifica
După absolvirea Facultătii în anul 1992, Mihai Răzvan Ungureanu a devenit pentru o scurtă perioadă profesor la Liceul de Filologie-Istorie "Mihai Eminescu" din Iasi. Din acelasi an, este angajat drept cadru didactic universitar de Istoria modernă a României la Facultatea de Istorie a Universitătii "Al. I. Cuza“ din Iasi, detinând pe rând următoarele grade didactice: preparator (1992-1995), asistent (1995-1998), lector (1998-2004) si apoi conferentiar (2004-2006).
În anul 2007, devine profesor universitar de Istoria modernă a României la Facultatea de Istorie a Universitătii din Bucuresti. În paralel cu activitatea didactică, Ungureanu a desfăsurat si o bogată activitate stiintifică, fiind membru al Societătii Române de Heraldică, Sigilografie si Genealogie a Academiei Române, filiala Iasi (din 1993), membru al board-ului stiintific al Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisă, Iasi - Bucuresti (1996-1998), director al Centrului de Studii Românesti din Iasi al Fundatiei Culturale Române (1996-1999), membru al European Association for Jewish Studies din Oxford, Marea Britanie (din 1997), Senior Fellow al Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies, St. Cross College, University of Oxford, Marea Britanie (din 1998), membru al Consiliului Institutului de Studii Genealogice si Heraldică "Sever Zotta" din Iasi (din 1998) etc.
În perioada 1998-2000, a detinut si functia de membru al Consiliului National al Reformei Învătământului din cadrul Ministerului Educatiei Nationale. Din anul 2004, conduce, în calitate de director, Centrul de Studii Iudaice din cadrul Facultătii de Istorie a Universitătii "Al. I. Cuza" din Iasi. Mihai-Răzvan Ungureanu a sustinut cursuri la o serie de institutii de învătământ superior din tară si de peste hotare: profesor invitat (Gast Wissenschaftler) la Departamentul de Istorie Europeană, Universitatea Albert-Ludwig din Freiburg im Breisgau, Germania (1993-1997), profesor asociat la Scoala de Studii Slavone si Est-Europene, Universitatea din Londra, Marea Britanie (1996-1998), lector la Scoala NATO (SHAPE) din Oberammergau, Germania (din 2001), lector asociat la Scoala Natională de Studii Politice si Administrative din Bucuresti (din 2002), lector la Centrul de Studii de Securitate "George C. Marshall" din Garmisch-Partenkirchen, Germania (din 2003).
De asemenea, din anul 2005, este si profesor asociat la Universitatea Natională de Apărare. Din anul 2007 este profesor la Facultatea de Istorie a Universitătii din Bucuresti. În perioada 1998-2001, Mihai-Răzvan Ungureanu a îndeplinit functia de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. Apoi, este numit în functia de director general – emisar special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (2001-2003) si coordonator-adjunct al Initiativei de Cooperare Sud-Est Europeană (SECI) (2003-2004), ambele cu sediul la Viena. În paralel cu aceste atributii, a fost ales ca Presedinte al Institutului Român pentru Studii Strategice din Bucuresti (din 2001), membru al board-ului administrativ al New Europe College din Bucuresti (din 2002) si membru al board-ului stiintific al Centrului pentru Politici de Securitate din Szeged, Ungaria (din 2003). Mihai Răzvan Ungureanu detine gradul diplomatic de Ministru consilier (din 2003).
Activitatea politica si functiile ocupate
In anul 2004, s-a înscris în Partidul National Liberal. Mihai-Răzvan Ungureanu a fost numit în functia de Ministru al Afacerilor Externe la data de 29 decembrie 2004, în Guvernul Tăriceanu. A fost fortat sa demisioneze in urma unui scandal provocat de arestarea a doi muncitori romani in Irak, acuzati de spionaj. După demisia de la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu s-a reîntors la functia detinută înainte de a fi ministru, aceea de coordonator adjunct la Initiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), cu sediul la Viena (martie - decembrie 2007).
Scandalul de la Externe
Pe 2 februarie 2007 premierul Calin Popescu Tariceanu ii cerea lui Ungureanu demisia din functia de ministru de Externe, in urma situatiei create de retinerea a doi muncitori romani in Irak, sub acuzatia de spionaj. Ungureanu s-a conformat si, 2 zile mai tarziu, pe 4 februarie, si-a inaintat demisia.
Cei doi muncitori, care lucrau la o bază militară americană în calitate de subcontractori, fuseseră acuzati de spionaj, deoarece au făcut fotografii fără aprobare în interiorul bazei. Premierul a invocat în cererea de demisie adresată lui Ungureanu că el a aflat din presă, după trei luni, de arestarea în Irak a muncitorilor români, în timp ce presedintele Băsescu fusese informat, la câteva zile după arestare. Mihai Răzvan Ungureanu a recunoscut că nu l-a informat pe primul ministru cu privire la situatia celor doi muncitori români arestati în Irak, întrucât s-a considerat că problema cădea exclusiv în sarcina Ministerului, fiind un caz de interventie consulară. El a declarat că i-a raportat situatia presedintelui Traian Băsescu, care era singurul în drept să decidă, în virtutea subordonării institutionale, dacă acestia erau o problemă consulară sau de altă factură.
El a afirmat că decizia de a renunta la portofoliu este un gest de onoare, desi îsi sustine punctul de vedere anterior. Pe 19 februarie 2007, la două săptămâni după demisia lui Ungureanu, Partidul National Liberal a înaintat presedintelui propunerea de revocare din functia de ministru de Externe a lui Mihai Răzvan Ungureanu si numirea în acest post a senatorului Adrian Cioroianu. Desi conform art. 6 si 8.1 din Legea 90/2001, presedintele României, la propunerea primului ministru, trebuia să ia act de încetarea calitătii de membru al Guvernului si să declare vacantă functia de ministru în maximum 15 zile de la data depunerii demisiei, presedintele Traian Băsescu a semnat decretul de eliberare din functie a lui Mihai-Răzvan Ungureanu, abia la 12 martie 2007. Cu toate acestea, presedintele a refuzat să-l numească pe Adrian Cioroianu în functia de ministru. La data de 21 martie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu a prezentat un comunicat de presă al Guvernului României, în care a declarat că va prelua, pentru un timp limitat, cu titlu interimar, responsabilitătile ministrului de Externe, până când se va rezolva starea de blocaj din Ministerul Afacerilor Externe.
Numit la SIE in locul lui Saftoiu
La data de 26 noiembrie 2007, presedintele României, Traian Băsescu a înaintat Parlamentului propunerea de numire a lui Mihai Răzvan Ungureanu în functia de director al Serviciului de Informatii Externe, rămasă vacantă din martie 2007, în urma demisiei lui Claudiu Săftoiu. În 5 decembrie 2007, Camerele reunite ale Parlamentului au validat numirea lui Răzvan Ungureanu la conducerea Serviciului de Informatii Externe, cu 295 de voturi pentru (dintr-un număr de 318 parlamentari prezenti).
El a declarat înainte de votul pentru validarea sa în Parlament, că, dacă va fi numit în functie, nu concepe să apere altceva decât interesele nationale.
Activitate publicistica
Mihai-Răzvan Ungureanu a detinut functii de redactor sau redactor-sef la o serie de reviste istorice dintre care mentionăm: - redactor sef la revista "Dialog" a Universitătii "Al.I.Cuza", din Iasi (1988-1992); - redactor la "Arhivă genealogică", editată de Academia Română, Bucuresti (din 1993); - redactor la "Revue des Etudes Roumaines", editată de către Fundatia Regală Carol II - Academia Română, Paris - Bucuresti (din 1994); - redactor la "Revista de istorie socială" a Universitătii "Al.I.Cuza" din Iasi (din 1996). - Din anul 1998 este coordonator al colectiei Historia a Editurii Polirom, Iasi - Bucuresti. El a publicat peste 80 articole stiintifice. Dintre cărtile sale mentionăm următoarele: - Documente statistice privitoare la orasul Iasi (1755–1828), 2 vol. (Iasi, 1997) - în colaborare cu prof. dr. Ioan Caprosu; - Marea Arhondologie a boierilor Moldovei (Iasi, 1998); - Convertire si integrare în societatea românească la începutul epocii moderne (Iasi, 2004); - Rumänien [România] - în colaborare cu Thede Kahl si Michael Metzeltin (LIT: Wien, Münster, 2006), ISBN 3-8258-0069-5.
Premii si distinctii obtinute
Pentru activitatea sa din domeniul culturii si diplomatiei, Mihai Răzvan Ungureanu a primit următoarele premii si distinctii: - 1992 - Premiul National al Revistei “22”, Bucuresti - 1996-1997 - Premiul “Felix Posen” al Universitătii Ebraice din Ierusalim, Israel - 1997-1998 - Premiul “Felix Posen” al Universitătii Ebraice din Ierusalim, Israel - 1998 - Premiul “Vasile Pogor” pentru cercetările stiintifice privitoare la istoria orasului Iasi, decernat de Primăria Municipiului Iasi - 1999 - Premiul “Corneliu Coposu” al Organizatiei de Tineret a PNTCD pentru activitatea diplomatică în cadrul Ministerului Afacerilor Externe - 2000 - Premiul “Dimitrie Onciul” al Fundatiei Culturale “Magazin Istoric” pentru editarea lucrării Relatiile româno-sovietice. Documente 1917-1934, vol. I, Bucuresti, 1999 (în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe al Federatiei Ruse); - 2000 - Mare Ofiter al Ordinului National "Pentru Merit", România - 2000 - Comandor clasa I al Ordinului Regal Dannebrog, Danemarca; - 2004 - Premiile Academiei Române - Premiul Mihail Kogălniceanu pentru lucrarea Convertire si integrare în societatea românească la începutul epocii moderne (Iasi, 2004); - 2007 - Meritul Diplomatic în Grad de Mare Ofiter, România. “



Sursa: http://www.ziare.com/mihai-razvan-ungureanu/biografie#Studii

A-nceput de ieri sa cada...

De ce le spun politicieni cu gulere albe? Simplu. Cu totii am auzit de infractorii “cu gulere albe”. Acei asa-zisi “infractori curati”. Desi au fost identificati, anchetati si condamnati, inca sunt printre noi, ba mai mult, s-au si inmultit.
In pofida titlurilor spectaculoase din ziare, talhariile, furturile auto sau jafurile din supermarket, aduc profituri minime si pedepse mari. Nu domnilor, banii se fac din infractiuni in care nu e nevoie sa iti sufleci manecile. Acolo se dau tunurile.
Riscurile sunt mult mai mici si sunt invers proportionale fata de castiguri. Ca gainar, risti sa te prinda BGSu’ si sa te articuleze, risti sa te prinda garda sau mai rau, risti sa dai in cap pentru 3 RON. Citeam acum cativa ani de un nefericit care a ajuns la mititica pentru ca a indraznit sa isi apere femeia de 5 golani ( l-a lovit pe unu’, boul a cazut cu capul de bordura si a crapat. Tipul a primit 12 ani pentru LCM ). Inca nu am auzit de vreo elita a fraudelor primind si executand mai mult de 2 ani. Nu, domnlor, infractorul “cu guler alb” nu-si risca libertatea si deseori, nici pozitia.
De cele mai multe ori, infractiunile de tip “guler alb” nu prea lasa urme, facand astfel, condamnarea putin probabila, cu atat mai mult cu cat politicienii sunt protejati de “sistem”.
Desi multi oameni au carcater duplicitar, voi insista asupra politicienilor cand voi spune ca au standarde morale duplicitare. Iau anumite decizii, fac anumite gesturi pe care probabil nu le fac in viata privata. In mediul “de afaceri” fura, mint, inseala, in timp ce public promoveaza responsabilitatea, cumpatarea sau solidaritatea. Luati la bani marunti, arunca deja clasica “sistemul e corupt”. Sigur, el face parte din sistem, dar atata timp cat toti sunt corupti, rezulta ca nici unul nu este.
Pe langa sistem, politicienii mai au o regula. Angajamentul lor de domni distinsi. Principiul e urmatorul: Un “cap” are un “locotenent”. “Locotenentul” face treaba murdara pentru “Cap”. Cand “locotenentul” cade, “Capul” sustine ca nu avea habar de ce face “locotenentul”. Desi cu totii stim ca adevaratul infractor este “capul”, rahatul asta de PR merge strict in titlurile ziarelor si pacaleste cativa cititori naivi, care nici o clipa nu si-au imaginat ca asa-zisul “cap” nu are situatia sub control. Cam ce vedem cu politicienii prinsi cu mita, care imediat si irevocabil sunt demisi din partid.Sigur ca , in realitate, “capul” stie ce facea subordonatul lui, poate doar si din cauza faptului ca la randul sau a fost “locotenent” si a trebuit candva sa isi ia un morcov in fund pentru a urca pe scara ierarhica.
Bineinteles, cu o super-putere ca DIICOTu’ si cu un manunchi de legi stirbe, nu ma mir de ce apar din ce in ce mai multi politicieni. Unii dintre ei auto-intitulati “oameni de afaceri”. Mars, ma! Si ne mai intrebam de ce iese lumea in strada.

( si abia de aici incepe articolul)

Tot vad la tv ”ARAHAT EROU NATIONAL”, ”IMPREUNA PENTRU SMURD” sau
afirmatii de genul ”macar el a facut ceva pentru oameni”. Nu incerc sa ii iau din merit sau sa il discreditez, dar orice roman care se duce in Nigeria cu 3 batoane de Mars si le imprastie la oameni e considerat EROU NATIONAL in NIGERIA. Arafat a infiintat un ONG cu iz de sanatate ( vezi crucea rosie samd ), dar a stiut sa atraga fonduri cat sa creasca SMURDu’. Nu vorbesc de faptul ca a cumparat ambulante de 50.000 EUR cu 100.000 EUR, dar ma intreb… Ca secretar de stat, de ce nu incerci sa schimbi sitemul medical, in loc sa promovezi organizatia ta? Am vazut oameni care au sarit de cur in sus la reforma sanatatii. Haideti sa lamurim un lucru: sistemul medical romanesc merge atat de bine incat nu mai este nevoie sa il schimbam? Personal consider ca un pic de concurenta ar putea scoate ceva si mai bun din SMURD. Banii oricum se duc, doar ca i-ai orienta spre alta directie.

REVOLUTIE

Desi sustin SCHIMBAREA si sustin protestatarii din Universitate atat moral cat si fizic, nu inteleg 3 aspecte:

1. FARA VIOLENTA
- nu incurajez violenta, dar… cine este atat de naiv incat sa creada ca astia vor pleca de bunavoie? Cine crede ca o hora, 100.000 de like-uri pe facebook si cateva pancarte haioase o sa ii convinga pe astia sa demisioneze?
Deja il vad pe Boc “hai coaie ca oamenii ne roaga frumos, trebuie sa plecam” sau pe Udrea lasand banii de la minister si retragandu-se in Peris ca “oamenii nu mai suporta”.
Oare dupa ’89 revolutionarii au fost intrebati de ce sunt violenti? Oare atunci mass-media mitralia cu rahat oamenii care au ripostat la abuzurile jandarmeriei?


2. ALTERNATIVA
- din toata revolata asta doar USL-ul are de castigat. Imagine, voturi si evident, coco.
Vreau sa inteleg logica. Dam jos PSD-ul ca fura si punem PD-L-ul in locul lor. Apoi dam jos PD-L-ul ca si astia fura si punem la loc… PSD-ul?
Ce alternative serioase avem? ( in situatia in care revolta va avea efectul dorit de noi )

3. ULTRASII
- cand esti intr-o galerie de fotbal, iti pierzi calitatea de roman? De om persecutat de neputinta politicienilor?
Asta imi miroase a propaganda gretoasa. Zi-le studenti, mineri, KGB, suporteri sau martieni. Au fost acolo si au raspuns la provocari. Decat sa solidarizez cu jegosii care au batut batrani prin tara, cu gunoaiele care au dat cu spray in femeile si copii care manifestau pasnic sau cu chiftelele care au rupt picioarele catorva ghinionisti, prefer sa solidarizez cu suporterul care a spart capul mizerier care radea in timp ce fratii lui romani fluturau drapelul cu lacrimi in ochi.

MUIE BASESCU!
MUIE JANDARMERIA ROMANA!
MUIE MASS-MEDIA!
MUIE USL!
Dar 100.000 la sofer…

Sticla...

Cand eram mic, EA obisnuia sa imi spuna sa fiu cuminte. Odata cu trecerea anilor au urmat “sa nu minti”, “sa nu furi”, sa te rogi, sa fii politicos si “sa fii cuminte” s-a transformat in “sa fii bun”. Evident, nu eram nici cuminte, nici bun. Eram un drac de copil. Si EA avea grija sa ma exorcizeze cu bataita corespunzatoare. In mintea mea, speram atunci sa vina ziua in care sa ma pot razbuna. Sigur, anii au trecut si “exorcizarile” nu numai ca mi-au prins bine, dar m-au si apropiat de EA. Din pacate, Barbosu’ nu a tinut cont de asta si a palit-o cu un ifarct miocardic divin la 35 de ani.
Atunci am simtit pentru prima oara ce inseamna loialitatea. Cocktail-ul de sentimente format din ura, mila si neputinta mi-au alimentat devotamentul fata de EA. Bataile si umilintele pe care le indura de la Mustacios au intarit-o, in loc sa o doboare. Nu a divortat de el… erau 2 copii la mijloc. Nu a vrut ca odraslele ei sa creasca fara tata. Loialitate…
Paradoxal, dupa divortul inevitabil, am fost un fel de “visul oricarei mame”: ras in cap, tatuat, cercelat si cu un vocabular cel putin licentios ( si sunt bland cand spun asta ) … In alte cuvinte devenisem exact opusul a ceea ce avea EA in plan pentru mine… Perioada de teribilism a tinut ceva ani, batai si-un strop-doua de sange. Dar EA nu a tinut cont de asta… Eram Gabita…

Ulterior am crescut… munca, facultate… se anunta un vitor pompos… apogeul era departe, dar ma indreptam cu pasi repezi spre el. Eram arogant, aveam lumea la picioare… Dar EA m-a adus cu picioarele pe pamant. Mi-a adus aminte ca sunt om…

Azi ma gandesc cu nostalgie la Vorbele EI de-atunci…
Azi oamenii nu mai sunt oameni...
Generatiile de maine nu mai respecta generatiile de ieri.
Azi vrem sa futem, sa aruncam cu euro si sa fim ”baieti”.
Sigur, nu reinventez roata si nu sunt nici primul, nici ultimul care bolboroseste pe marginea subiectului… Refulari…

As fi vrut ca EA sa stie ca am scris asta. Sa pot sa ii spun ce gandesc. Sa ii intorc devotamentul si loialitatea. Sa ii multumesc ca m-a pregatit. Mi-e rusine… “cheliosul tatuat, cercelat si dur”. Sticla…

Precum oile la taiere sau Recensamantul Populatiei 2011

Controversa iscata de pe urma recensamantului, m-a manat sa imi expun parerea despre asta… drept urmare, conspirationist convins, imi voi expune parerea in cea mai bruta forma, perceptibila astfel si pentru urechile unor “domni de bine” ce mi-au criticat lipsa de acuratete in exprimare…
Nu stiu cati dintre voi ati vazut formularele, sau cati ati avut onoarea sa fiti clasificati ( si prin clasificati ma refer, Da, PUSI PE CAPRARII, asemenea produselor din supermarket, expuse in functie de calitate, prêt si data expirarii)
Am dat, spre exemplu, de o parte in care populatia este chestionata in privinta starii civile ( oarecum relevanta ), insa ma intreb ce relevanta are a cata casatorie este… Banuiesc ca statul este interesat de numarul de personae casatorite, ce importanta are a cata casatorie este?
Totodata, nu vad relevanta intrebarea 18 ( daca nu ma insel ): “Persoana a avut vreodata resedinta in alta tara?”. Atata timp cat persoana este in tara si are trecuta ca tara de rezidenta Romania, ce importanta are daca persoana a fost plecata din tara, indifferent de motiv?
Caracteristicile etno-culturale ( facultative ) la fel, nu au nici o relevanta. Exemplu concret: Daca eu sunt tigan si ma declar roman ( nefiind constrans ), cum se va putea stabili cati tigani sunt in Romania? Sau unguri, sau orice alta etnie… din punctul asta de vedere, oricine poate declara orice, scopul studiului, fiind, evident, anulat.
Ma declar mahnit despre intrebarile despre locul de munca ( cum ar fi localizarea geografica a locului de munca ) sau despre statutul professional.
Vorbind despre democratie, avem anumite obligatiuni, dar statul uita ca avem si drepturi.
Cum ar fi refuzul de a participa la un sondaj ( prin definitie, fiind vorba de un sondaj, participarea nu ar trebui sa fie influentata de amenzi sau de orice fel de alte constrangeri ), cum ar fi refuzul de a-mi furniza CNP-ul ( paranoic de fel, consider ca cnp-ul notat pe o hartie, ar putea ajunge de la recenzor in alta parte. Nimeni nu imi poate garanta distrugerea formularelor dupa incheierea recensamantului)
Revenind, 2012 este an electoral. Ca sa poti frauda alegerile, ai nevoie de un numar de locuitori ai unui oras ( Bucuresti, spre exemplu… nu pot fi fraudate 2 100 000 de voturi, atata timp cat orasul are 1 900 000 de locuitori ). Sunt curios, desi, televiziunile trambiteaza despre amenzi, fraude electorale, furnizarea CNP-ului, populatia care are acces la aceste informatii ( care ne sunt cam bagate pe gat ) cum procedeaza? Este oare nevoie sa ne spuna cineva despre ceea ce constatam ca sa intampla, oricum?











Intr-o nota mai vesela, sunt curios ce s-ar intampla daca m-as declara etnic Viking, limba materna Urdu si de religie protestant-apocaliptic?